Mos Nicolae

De cand eram mica, nu exista zi de Sf Nicolae sa nu o astept cu drag, sa nu ma bucur ca si eu, printre altii, o sa primesc ceva! Ca s-a gandit cineva special la mine, ca merit eu sa primesc o bomboana, ca am fost cuminte si sigur o sa afle si Mos Craciun si o sa vrea sa ma viziteze.
Sigur ca acum, dupa atatia ani, situatia nu s-a schimbat prea mult...doar imi doresc lucruri putin diferite: liniste sufleteasca, intelegere cu cei dragi si de ce nu, un gram de noroc sa-mi iasa lucrurile ce mi le doresc. Desi situatia de criza este tot mai acuta, nu stiu cum as putea trece de noaptea asta fara sa pun ceva intr-o pereche de incaltaminte, indiferent cat de mic....sa aduc un zambet si o bucurie pt maine dimineata, sa umblu pe furis sa nu ma prinda Adi (desi este logic ca stie ca i-am luat ceva, dar sa nu ma vada!)
Sper din tot sufletul ca sentimentul asta sa nu dispara vreodata, sa sper mereu ca Mos Nicolae o sa ma viziteze in fiecare an si atunci cand voi avea copii, sa am puterea sa le dau si lor din credinta mea ca Mosul aduce dulciuri pentru a ne imbuna sufletul, pentru a ne face mai calzi si mai prietenosi unii cu altii.
Sper sa va aduca Mosul in ghetute tot ce va doriti!

P.S. Multumesc Lumi, ca mi-ai reamintit bunatatea de Mos Nicolae!

Ganduri

Am revenit...ca tare a trecut mult :)
E tarziu si sunt inca la serviciu...si bineinteles ca as face orice altceva decat sa lucrez...ca si asa nu mai dau nici un randament...
Nu stiu de ce, ma tot gandesc acasa, la parinti....
Cred ca mi-e dor...de liniste, din aia de acasa, de o vorba buna spusa de mama, de o sedinta de oameni mari cu tata - ca ala a facut, ala a dres - de o mancarica buna cum numai mama pe lumea asta face....
Am cunoscut odata o femeie care spunea ca asa cum te mangaie mama cand te asezi pe bratele ei, indiferent de varsta, nu o sa te aline nimeni niciodata. Si asa e... chiar daca sunt de atatia ani plecata de acasa...sufletul parca vrea o farama de acolo..
Si mi-e dor de anii din urma...cu mai putine griji; ma intalneam cu prietenul meu (devenit sot acum) si puneam tara la cale...cand o sa ne facem noi mari....cate o sa ma facem! Ne-am facut mari, ne-am facut o familie, si...grijile au crescut odata cu noi...si planurile parca s-au facut si mai mari si ele...Si tot speram sa le deslusim pe toate si sa le rezolvam :)
Dar sa fim noi sanatosi...si sa ne bucuram de cei dragi, chiar daca de unii ne despart kilometrii....

Noii veniti :)

    Acum o luna si 3 saptamani a venit pe lume fetita nasilor de cununie (eveniment cu ocazia caruia am avut intentia de a-mi crea blogg, dar..m-a luat valul)- o frumusete de copil cuminte, care ne-a inmuiat sufletul tuturor cu ochii ei albastrii, si ne-a uimit cat de precoce sunt copii in ziua de azi.
    Azi dimineata a venit pe lume si baietelul prietenilor nostrii (finii lu' nasu, lu' nasu :D) - un bebelus grabit sa-si cunoasca parintii cat si ei pe el, pe care abia asteptam sa-l vedem, sa ne dam fiecare (din nou) cu presupusul cu cine seamana, ce culoare vor avea ochii :) .
    Se mareste familia....vin urmasii...si ne fac sa ne gandim si la ziua de poimaine, nu doar la cea de maine, ne ambitioneaza, ne umezesc ochii si ne incalzesc sufletul, ne fac sa fim mai buni, mai calzi si mai zambitori :) (sau cel putin pana cresc si...vin acasa cu prietenul/prietena sau umbla prin cine stie ce cluburi si tatii isi rod unghiile prin casa, ca asa sunt ei prapastiosi :D).
   
  
 P.S. " De ce copilul isi iubeste mama atat de mult? Pentru ca e singura fiinta de pe lumea asta care stie cum ii bate inima din interior..."
  

2 anisori - mergem bine pe picioare si vorbim corect :)

M-am hotarat sa intru si eu in lumea asta controversata a blogger-ilor - dupa indelungi discutii cu mine :P
Am tot zis sa gasesc un eveniment important pt mine sa fac acest pas, si...am gasit : serbam 2 ani de casnicie, care au trecut - cu bune, cu rele(putine) - atat de repede, de inca mai simt urma emotiilor de atunci, fluturii in stomac si nerabdarea de ne vedea eleganti si gata de un drum nou.
Nu stiu ce o sa aduca viata, nu stiu care sunt puntile ce le vom avea de trecut, dar deocamdata prezentul este linistit, cu ras si tinut de mana, cu ganduri bune si ochi senini spre viitor.
Stati fara grija, blogg-ul asta nu o sa fie doar despre el :) - Ady - ci despre mine, ca e al meu :P
Deci sa crestem (mai) mari, sanatosi, voiosi, voinici, cu ce dragi mereu aproape si cu viata lunga :)